Caini ciobanesti de paza, de protectie si utilitari
Este una din grupele cele mai insemnate; ea cuprinde toate rasele de caini care timp de milenii au fost sprijinul oamenilor la paza cirezilor de vite si a turmelor de oi.
Din timpuri stravechi, cainele a posedat si alte aptitudini decat cele de vanator si, dintre acestea, cele mai de seama au fost cele de paza. Daca domesticirea si cresterea animalelor a furnizat omului hrana, piei si mijloace practice de transport, a existat intotdeauna si pericolul ca turmele sa fie pradate. Padurile de pretutindeni erau pline de animale salbatice pradalnice si de lotri. Fiind pregatit sa participe la vanatoare alaturi de om, cainele a devenit curand si sentinela turmelor, paznicul incoruptibil, gata sa respinga oricand agresorii, fie ei oameni sau fiare.
Primii caini ciobanesti au fost de talie mare, masivi, puternici si curajosi, gata sa sara la gatul lupului, ursului sau altori intrusi.
Cei dintai caini de turma au aparut in serviciul ciobanilor nomazi din Asia. Navigatorii fenicieni i-au adus in Europa unde s-au incrucisat cu rasele locale si, in decursul secolelor, au stat la originea celor mai vestite rase.
La inceput, ciobanii preferau cainii cu parul alb, poate pentru ca le era mai usor sa-i observe noaptea, in raport cu parul de culoare inchisa a lupului, sau a ursului, si sa intervina cu lovituri de bata in lupta lor, fara sa raneasca proprii caini. Asa se explica faptul ca avem astazi caini ciobanesti cu parul de culoare deschisa: Ciobanescul de Abruzi, de Tatra, de Pirinei, Bergamascul, Kuwaszul si altii.
Romanii au raspandit rasele existente in toata Europa si pretutindeni, cainii s-au adaptat mediului inconjurator, climatului si felului de lucru solicitat de om. Timp de secole au fost folositi exclusiv la paza turmelor cu unica specializare: paza cirezilor de vite si a turmelor de oi. Incepand din secolul trecut, odata cu limitarea si apoi indepartarea amenintarii pericolului din partea lupilor, a ursilor si a altor animale de prada, cainii au fost folositi la conducerea animalelor spre staule si stane, la cautarea si aducerea la turma a animalelor ratacite.
Un caine ciobanesc de buna calitate trebuie sa fie robust, rezistent, cu nervi solizi, intotdeauna gata de lupta; el trebuie sa inteleaga repede si sa execute prompt comenzile stapanului sau; trebuie sa fie destul de inteligent ca sa aiba si initiativa, sa fie vigilent, puternic si curajos, pentru a proteja si apara turmele de vite, gospodaria si viata stapanului.