Caini gonitori pentru vanat mare, pontatori si de hartuiala
Calitatile fizice si psihice ale cainelui s-au manifestat mai intai la vanatoare, urmarirea si prinderea vanatului fiind o insusire naturala a lui.Om si caine si-au manifestat atasamentul, respectul mutual si chiar o dragoste reciproca prin intermediul vanatorii.Daca n-ar fi existat vanatoarea, nu ar fi putut fi realizata niciodata asocierea si prietenia indestructibila peste veacuri dintre om si caine.
Biologic si genetic, cainele, mai mult decat oricare alt animal este capabil sa fie modelat si adaptat nevoilor omului.Cultivand si dezvoltand insusirea naturala a cainelui de a urmari si prinde vanatul , ca si celelalte insusiri ale lui, omul a creat marele numar de rase de caini de vanatoare specializati, existente astazi.
Prin vocatie, cainele a fost inainte de orice un copoi. Instinctul l-a impins sa caute si sa doboare salbaticiunile in tufisuri si paduri .Totusi, acest lucru nu era de ajuns.Omul l-a invatat si altele.La vanatoare se intampla adesea ca un animal ranit de sageata sau de glont sa scape si sa se refugieze intr-un loc ascuns.Pentru aceasta sarcina au fost creati retrieverii specializati in cautarea fie in padure, fie in desisuri sau in terenuri mlastinoase a vanatului doborat sau ranit.
Cainii gonitori pentru vanat mare, cainii pontatori si de hartuiala din aceasta grupa sunt folositi , in special, la vanatul rapitor- vulpe, urs,mistret- la gonirea si hartuirea acestuia.Ei se caracterizeaza printr-un temperament vioi, miros bun ,agresivitate si curaj fata de rapitoare.Sunt reprezentati prin rasele : Copoi , Cainii francezi pentru vanatul mare, Cainele de Karelia pentru ursi, Cainele norvegian pentru reni , Cainele pentru lupi.
Cainii gonitori pentru vanatul mare urmaresc prada singuri sau in haita, fiind ajutati de simtul mirosului foarte dezovoltat, de vederea si auzul exceptional.Mai mult decat alte rase de caini acestia au pastrat instinctul de a lucra in colecitv, instinct tipic raselor salbatice.
Evolutia raselor de caini de vanatoare s-a impletit cu evolutia uneltelor folosite in acest scop. Primii caini utilizati la vanatoare au fost hartuitori sau prinzatori ai vanatului, care " colaborau" eficient cu omul dotat cu arme rudimentare in scopul dobandirii prazii, adesea vitala si pentru om si pentru caine.
Treptat, vanatoarea a capatat, pe langa rolul initial- de a asigra hrana si imbracaminte- un statut de indeletnicire relaxanta a claselor privilegiate.In Anglia ca si in Franta, marii seniori si aproape toti regii din sec 15-18 au iubit vanatoarea si au facut o arta regala din vanatoarea cu cainii.Din aceasta epoca dateaza faimosii Caini Albi ai Regelui, eleganti , cu sange pur, animale inimitabile, care au contribuit la fomararea a numeroase rase de caini de vanatoare specializati.
Cadourile, schimburile, achizitionarile, intrecerile au contribuit la raspandirea in toate tarile Europei si, ulterior in afara continentului a cainilor de vanatoare si, totodata, a respectului si admiratiei pentru aceste nobile animale, pe cat de frumoase pe atat de utile, capabile de prietenie, incomparabile prin fidelitatea si inteligenta lor.