Saint-Bernard
(Chien de Saint-Bernard ; Bernardiner)

Nota rasa caini (4 voturi):

Istoric

Este una dintre cele mai cunoscute rase, avand ca stramos Dogul tibetan; omul de stiinta Keller sustine ca acest dog s-a raspandit in Nepal si India, apoi in China; mai tarziu, a trecut in Orientul Apropiat. S-au gasit in Assiria diferite basoreliefuri, vechi de peste 2500 de ani, pe care sunt infatisati caini cu par scurt, care au o asemanare perfecta cu Saint Bernardul de astazi. Este cunoscut in Egipt din epoca faraonilor. Razboaiele si retatiile comerciale din timpul lui Alexandru cel Mare au adus acest caine, peste Grecia si Italia, in Europa centrala. In Elvetia a fost adus de colonistii romani, care-l foloseau la paza si propietatilor lor. Prin incrucisari cu cainii din Muntii Alpi s-a obtinut un exemplar deosebit, Saint-Bernardul de astazi. La inceput, s-a stabilit in cantoanele Waadt si Wallis, ude cainii au trait, mai mult sau ma putin izolati, in tot cursul Evului Mediu, prezenta lor fiind dovedita de picturile si sculpturile ce ne-au ramas din acele timpuri. De-abia intre anii 1650-1670 a fost luat de calugarii de la spitalul din muntele Saint Bernard ( de unde i se trage si numele ), dresat si utilizat la salvarea oamenilor de sub avalanse. Aici s-a dezvoltat sub grija si ocrotirea acestor calugari si s-a raspandit apoi in toata Elvetia, in Austria, Italia, Franta, Canada, S.U.A etc.. ( Un caine din acesasta rasa, Barry, a salvat, in decursul a 12 ani de viata, patruzeci de vieti omenesti. In semn de omagiu, dupa moarte, "Barry" a fost impaiat si astazi poate fi vazut in Muzeul de Stiinte Naturale si Istorice din Berna). Saint-Bernardul sau Bernardinerul a fost numit si "Caine de Barry", cuvantul bari, in dialectul local, insemnand urs. In adevar, cainele, enorm, cu blana lui bogata, seamana ca infatisare , cu ursul.

Caracteristici corp

Este un caine de munte, de talie mare, puternic, musculos si viguros, cu capul mare, impozant, cu pliuri ce-i brazdeaza fata, cu privirea deosebit de inteligenta, uneori serioasa, alteori trista, dar niciodata rautatioasa, cu botul scurt si trufa lata, neagra. Urechile fixate sus si indoite se lipesc de obraz formand un triunghi usor rotunjit si alungit. Totul exprima vigoare si noblete. Spatele este drept si foarte lat, pieptul puternic, bine rotunjit, umerii inclinati si lati, membrele foarte solide. Coada, lata si puternica la baza este lunga si atarna dreapta sau cu varful putin indoit.

Aceasta rasa se prezinta in doua varietati care au aceleasi caractere morfologice, deosebindu-se numai prin aspectul si lungimea podului: una cu par lung, mai putin des, neted, putin ondulat, inspre sale si crupe ceva mai ondulat, si alta cu par scurt, aspru, des si bine lipit de corp, la baza cozii parul fiind mai des si mai lung.

Caracter

Cu o alura nobila, Saint-Bernardul are un temeprament bland si un caracter vesel. Dotat cu simt olfactiv deosebit, este curajos, deovtat si afectuos cu stapanul si mai ales, cu copii.

Utilizare

Folosit la inceput ca paznic al locuintelor. Mai tarziu, datorita puterii, simtul sau este remarcabil de orientare si calitatilor olfactive, a fost dresat si utilizat la salvarea oamenilor prinsi sub avalanse sau rataciti in munte, pe care ii gaseste, le semnaleaza prezenta sau ii conduce. Este, de asemenea, un foarte bun insotitor.